Mi-am luat prin soare, crucea către Țel.
Undeva în urmă, într-un orb noroi,
rămânea trecutul... îmi luam din el
zborul, numai zborul fără-ntors 'napoi.

Era primăvară... și frumos era.
Calea numai cântec, mersul numai zbor,
crucea numai raze, zarea scânteia...
Soare, numai soare, fără pic de nor.

- Dar ce fără veste vântul s-a stârnit
când prea fără temeri și prea gol eram...
Cândva, la trezire, mi-nălțam rănit
trunchiul, numai trunchiul, fără pic de ram.

Ani mi-am mers prin soare,
mi-am zbătut prin vânt,
și mi-am strâns prin gerul crâncenei suiri
dragoste și jertfă, țel și legământ,
crucea, numai crucea fără trandafiri.

Primăvară Dulce, drumu-i încă sloi,
zarea-i încă umbre, mersul tot suiș...
Până unde-i oare încă pentru noi
noapte, numai noapte fără luminiș?

Vine, vine, vine Ziua fără-Apoi!
Nuntă fără capăt, har fără-asfințit,
crucea numai raze, cerul numai noi,
slava numai slavă fără de sfârșit! ...